Un vis de-o noapte dintr-o viaţă de copil

[Diana Coada Dumitrascu]

Un vis de-o noapte dintr-o viaţă de copil

I-am scris Moşului şi i-am cerut cu împrumut o seară de copil. Însă una de prin anii ’90 în care îl aştept pe Moş Crăciun cu emoţie, convinsă fiind că nu am fost cea mai cuminte. Îmi doresc inocenţa, incertitudinea, teama, întrebările fără răspuns. Vreau ca bradul meu să stea obligatoiu lîngă geam şi să fie ancorat de corniză. În noaptea aia voi număra luminile de la ferestre ca să văd câţi copii mai au şi ei pom, voi merge la colindat pentru gaşcă şi nu profit şi ne vom aduna în faţa blocului să vorbim despre cadouri. O seară în care adorm pe canapea cu gândul că am să rezist până mâine şi am să-l prind pe Moş. Tot atunci mama mea va găti până târziu din cauză că n-a mers la Carrefour pentru sărbători mai bune, iar tata va cauta tot oraşul cadouri pentru noi. Am trăit multe astfel de seri... Însă, în momentul în care totul se prăbuşeşte în material, când simţi că în fiecare an îţi cumperi sărbătorile, când vezi că visurile şi dorinţele te ocolesc e necesar să fii copil. Pentru că atunci ai în ce să crezi. Moşule, vreau doar un vis de-o noapte dintr-o viaţă de copil. Să mă trezesc a doua zi şi să am cel mai mare şi zgomotos cadou dintre cele mici şi nu cel mai mic din cele mari. Iar spiritul de sărbători să nu ţină cont de locaţia în care te afli: acasă, la munte, la rude, la schi în Austria sau la soare în Dubai. Cred că mi-aş putea reaminti să cred... dar vreau să am în ce.

Şi să ştii că dobânda la împrumut am plătit-o în fiecare an în care am renuntat câte puţin la copilul din mine!